Palatul Cnejilor - Ceahlău

VIKON edil

Ruinele sunt o exemplificare clară a efemerității lucrurilor, nimic din ceea ce face omul nu durează, fie ca este dintr-o familie aristocratică sau nu.
Ghid ne-a devenit ad-hoc un riveran a cărui vârstă concura cu cea a zidurilor cetății , fost “topograf “ într-o mină de uraniu unde servanții erau deținuți politici sau de drept comun, acesta ne-a explicat tăios și succint - ca într-un denunț- ca lucrurile ar fi trebuit să se întâmple altfel de la evenimentele din ‘89 încoace. În vecinătatea ruinelor cetății ( cnejilor ?!) s-au construit altfel de palate, o biserică , o casă parohială , o sală de praznic, case cu diferite identități și cu stranii povești îngrămădite lângă foste case strămutate la data construcției lacului de acumulare din apropiere .
Un loc de vizitat , Munții Ceahlău se fac inevitabil remarcați .

Bogdan Manolescu

Săracă în întreținerea peste timp cam marea majoritate a obiectivelor din România. La poartă a fost pusă cu plasă sudată de Buzău ca să nu cadă pietrele și cărămizilor din intrarea în curte în capul celor care intră. Nu s au făcut săpături pentru a scoate la iveală și celelalte vestigii....

XXX BLONDDY13

Palatul fiind construit în sec XVII-XVIII, de către boierii din fam. Cantacuzino, ce stăpânea moșiile din împrejurimi. Acuma sunt doar niște ruine, ele fiind încadrate ca monument istoric din 2004, și face parte din ansamblu fostului schit Hangu. Biserica face parte din Palat. Este la drum și se pot vedea ruinele, se poate întra prin spate , după ziduri.

Stefania Timofte ST

Un loc frumos cu o priveliste superba spre Stoinicul Munte Ceahlau.
Felicitari celor care pastreaza si contribuie la mentinerea acestui local de cult!

Bianca Bota

Am dat de un domn extraordinar de drăguț care ne-a prezentat ruinele și ne-a povestit lucruri interesante, am primit și pliante ❤️

Dinu Daniel

Un loc care din păcate e lăsat în paragina ...De unde aveți un view superb asupra vârfului Toaca după cum se vede și din poze ..Nu este necesar sa plătiți nici o taxa la intrare și Biserica din incinta fostului Palat e inchisa se poate vizita doar când e slujba ..
Dacă sunteți în zona trebuie neapărat vizitat

P.s. Aveți grija dacă veniți dispre Durau și folosiți Google Maps e posibil sa va bage prin curțile unor oameni...

Mario San

Riunele palatului și o biserică reabilitată...

Lucian Ionescu

În drum spre Muntele Ceahlău, cu circa 5 km înainte de stațiunea Durău, un indicator ne îndrumă spre Cetatea Cnejilor la care ajungem în 200m (undeva în zona indicatorului este și un muzeu etnografic sătesc). Suntem întâmpinați de o incintă ca de cetate, cu ziduri năruite, având un turn rotund la primul colț, iar la următorul unul mai mare, impunător, pătratic. In interiorul incintei, accesul fiind liber, este o biserică nou refăcută, activă. Poate părea ciudat, dar această biserică având hramul „Pogorârea Sfântului Duh” este cea mai veche construcție a ansamblului istoric. A fost înălțată în 1639 și imediat i s-a adăugat un pridvor, deasupra căruia s-a construit turnul-clopotniță având deschideri largi de tragere. Biserica devine inima unui ansamblu monahal, cunoscut ca Schitul lui Silvestru sau Mănăstirea Pionul sau Mănăstirea Hangu. De-a lungul anilor, mănăstirea primește multe bogății și proprietăți, consemnate în acte emise de domnitorii Moldovei. Nu după mult timp, în 1676, intervine o forță laică reprezentată prin familia Cantacuzino care transformă mănăstirea într-o cetate construind din piatră un zid de incintă și două turnuri. Fortărața devine loc de refugiu, de salvare a acestei familii (de exemplu în cazul unor altercații cu domnitorii Moldovei), mai ales că granița cu Transilvania era foarte aproape. Pe parcursul secolului 18, cantacuzinii își extind proprietățile funciare în aproape întreaga vale a Bistriței, râvnind și la moșiile mănăstirii, cu care de altfel intră în conflict și în lungi procese. Familia Cantacuzino are relații foarte apropiate cu țarii Rusiei, obținând în 1791 titlul nobiliar de „cneaz”. Beneficiind de sprijinul indirect al acestora, cu toată opoziția mitropolitului, Cantacuzinii reușesc pe la 1840 să-i alunge pe călugări. Potrivit legendei, izgonirea călugărilor a atras asupra Cantacuzinilor un groaznic blestem care putem spune că s-a împlinit, soldându-se cu morți cumplite și pierderea moșiilor. Cantacuzinii au mână liberă și construiesc în colțul nord-vestic al incintei un mare turn pătratic, luxos („palat”), destinat locuirii. Tot atunci ar fi construit și un turn pătratic în colțul sud-vestic, turn din care nu a mai rămas nimic. Chiliile călugărilor au fost transformate în locuințe pentru slujitori, s-au construit noi anexe și s-a întărit zidul de incintă. Palatul primește vizita unor importante personalități, iar după eșuarea Revoluției moldovenești de la 1848, îi adăpostește pe unii revoluționari. Datorită marilor cheltuieli ocazionate de construirea Palatului și e reprezentării nobiliare, familia Cantacuzino acumulează rapid mari datorii. Pentru recuperarea acestora, Grigore Alexandru Ghica, ultimul domnitor al Moldovei (1849-1856), scoate la licitație moșiile Cantacuzinilor. În urma licitației, în 1852, moșia Hangu, incluzând și „palatul”, este cumpărată de familia Sturza (Sturdza), veche familie de boieri moldoveni. Frații Cantacuzino, în număr de trei, nu au vrut să accepte situația, s-au baricadat în palat și având și ajutor din partea localnicilor, au luptat îndârjire împotriva celor care au venit să aplice rezultatul licitației. Fortăreața este însă cucerită, unul dintre Cantacuzini se sinucide, iar ceilalți doi sunt arestați, duși la Iași și apoi deportați în Rusia. Destul de ciudat, deși câștigătoare a licitației, familia Sturza nu a locuit în „palat” și nici nu l-a întreținut, acesta începând încă de atunci să se ruineze. După căderea comunismului (1990), iarăși ciudat, familia Sturza nu a revendicat „palatul” care se află acum în proprietatea Primăriei comunei Ceahlău. Deși a făcut mai multe demersuri, Primăria Ceahlău nu a reușit încă să atragă fondurile necesare pentru refacerea și punerea în valoare a monumentului.