Lucian Ionescu
5/5
Mănăstirea Recea, mănăstire ortodoxă de maici, este unul din cele mai cunoscute și vizitate așezăminte monahale din sudul Moldovei. Este situată la marginea satului Cândești, comuna Dumbrăveni (județul Vrancea), într-o zonă pitorească la marginea pădurii, între dealurile Subcarpaților de Curbură, pe valea Pârâului Recea (de unde și numele).
Așezământul monahal inițial, de călugări, a fost ridicat către sfârșitul secolului XVII (prima mențiune datând din 1686) de marele clucer (dregătorie boierească, intendent responsabil cu aprovizionarea curții domnești) Mănăilă Mărăcineanu care înzestrează Schitul Recea cu mai multe moșii. Biserica are de suferit în urma năvălirilor străine (turci, tătari, polonezi) și a cutremurelor de pământ, fiind total reconstruită în anii 1802-1804 și reparată în 1850, 1948, 1985-1990 și 1993. Prin legea lui Cuza din 1863 privind secularizarea averilor mănăstirești, Mănăstirea Recea își pierde baza materială și se desființează în 1864, rămânând ca biserică parohială în folosul locuitorilor din satele învecinate. Din 1947 se reia viața monahală prin sosirea câtorva măicuțe, dar fericirea nu durează mult, în 1959 (prin Decretul 410), autoritățile comuniste închid iar mănăstirea. Biserica avariată în urma cutremurului din 4 martie 1947 este consolidată în anii 1985-1990, perioadă când s-a construit o nouă clopotniță, o trapeză și câteva chilii.
În 1990, după căderea comunismului, viața monahală a Mănăstirii Recea a fost reorganizată. Obștea monahală numără astăzi câteva zeci de monahii.
După 1990 s-a construit un complex monahal conținând un paraclis cu hramul „Sfânta Treime”, muzeu, stăreţie. Muzeul monahal adăpostește din comorile duhovnicești și artistice ale mănăstirii: obiecte de cult, icoane vechi, caramida cu inscripția "Antipa monahul. 1877", Sfânta Evanghelie din anul 1749, clopotul de 70 Kg donat mănăstirii în 1847 și alte odoare.
Tot după anul 1990, în incinta mănăstirii au fost construite un altar de vară, un monument ridicat în cinstea tuturor eroilor români, o cișmea sfințită (cu ape aduse din Țara Sfântă), un umbrar circular pentru odihnă, în mijloc cu o fântână arteziană.
Hramul vechi și actual al mănăstirii este „Nașterea Maicii Domnului” - 8 septembrie.
Biserica are forma tradițională de navă. Acoperișul susține o turlă hexagonală, înaltă, înconjurată de alte patru turle mai mici, toate terminate cu câte o cruce.
Intrarea în biserică se face prin fostul pridvor, astăzi fiind o prelungire a pronaosului care, la rândul lui, este delimitat de naos prin stâlpi de zid. Impresionează catapeteasma (datând din anul 1987), candelabrele și mai ales delicata lucrătură în lemn de la strane și de la restul mobilierului.
Pictura interioară a fost executată în tehnica “fresco” în 1994-1995 de preotul Petre Brașoveanu din Buzău.
În pronaos, pe peretele de lângă intrare se remarcă chipul Preasfințitului Părinte Episcop Epifanie Norocel, cel căruia i se datorează revigorarea vieții monahale la Mănăstirea Recea.
